marți, 28 aprilie 2009

Bucăţica mea de filozofie

Bună...ca toţi plictisiţii, m-am hotărât să "întreţin" şi eu un blog...mai degeaba...cam inutil, măcar el mă va asculta...
Că tot nu am ce face, m-am hotărât să filozofez...şi de data aceasta nu în gând, ci pe monitor...nu foaie...doar monitor... cu tastatura...De ce să nu mă bag şi eu în seamă, dacă tot sunt în perioada adolescenţei, care e şi "perioada filozofiei"?
Am strâns multe în ultimele zile, şi a venit timpul să mă descarc...am avut două tendinţe...
"Normal ca viata nu e frumoasa, daca ii privesti doar parte urata..normal ca e grea, daca tu singur ti-o îngreunezi..normal ca toti te urasc când tu nu sti ce e iubirea..de ce taci cand cineva e laudat, dar barfesti cand cineva e blamat?"- un status pe care l-am avut recent...
"Amintirile frumoase sunt ca niste felinare frumoase pierdute intr-un intuneric perfect, timpul. Uneori, pot fi impulsuri spre a te indrepta catre luminita de la capatul tunelului cand aceasta pare prea departe, dar ghidate de o mana nepriceputa, aceste felinare pot face greşeala supremă de a lumina cele mai ascunse şi mai întunecate părţi ale acestui întuneric, parti care spre binele tău ar fi bine să rămână întunecate" - o mică sclipire în mijocul nopţii...de când am început să citesc seara târziu nu mai prea am acelaşi somn...
Aş mai putea cita multe melodii care să îmi spună exact gândurile mele, dar....
Dar ar fi mai bine ca tot eu să spun...
Deci, de ce?...asta e întrebarea cea mai des întâlnită în capul meu?...răspunsul, dacă aceasta nu e chiar o întrebare retorică, este cât se poate de simplu: "De aceea, asta defineşte omul"...De ce nu poţi tăcea când trebuie?...de ce trebuie să fii rău de fiecare dată când poţi?...de ce trecem prin viaţă ca şi cum am exista numai noi, călcând fără milă peste visele, dorinţele şi promisiunile făcute celorlalţi?...şi mai pot continua mult cu aşa ceva...cu un simplu răspuns, ignorant atât prin forma lui, cât şi prin intermediul celor care îl folosesc: Deaia.
Dacă ai avut răbdare să citeşti până acum, te felicit...nu am scris ca să ai tu ce citi...am scris pentru mine...dar dacă ţi-a plăcut măcar puţin, te felicit, şi ţi-aş mulţumi

Gata...pentru acum

Un comentariu:

DarkWish spunea...

Da, intradevar, de multe ori am ajuns si eu la rascrucea asta, la intrebarile "De ce?" si... iar"De ce?" dar in alte contexte, poate asha ne este dat unora care punem prea mult suflet in ceea ce facem, sh in cele mai multe dintre cazuri suntem catalogatzi ratatzi sau alte magarii[fuck them!], dar asta ne e destinul, a celor care sunt destul de demni de sine, si prea buni pt. altzii,[no one is perfect, dar exista "but" :P], asa un sfat prietenesc, pt. ca am trecut si eu prin chestii dinastea: Fii TU!; nimic mai mult, nici mai putzin, pana la urma "noi astia" trebuie sa fim noi :), sh dak nu suntem noi, nu suntem, si nu putem schimba noi lumea, asa ca mai bn o lasam asha sau ne schimbam pe noi insine[poate o mica parte din cei din jur] >:P.

O dedicatzie mica:D:
Nightwish -- A final dream [...]

Lay your head down
And sleep on my shoulder
Lay your head down
And start a new dream

And for tonight the moment is over
Drift in a lullaby
Here where the stars reside
And angels are always seen

Lay your head down
The stars they have whispered
Hear what they say
And know that it means

The moon is your guide
The stars they have kissed her
As she goes gently by
Light as a babys eye
Save on a fairytales dream

And start a new dream...

Si asta... ori de cate ori e nevoie >:D<
Pace tzie!! :)>-